Numai o lună de nu cînt,
Îmi pare că s-a stins un soare,
Şi că de veacuri pe pămînt,
N-am mai ajuns la sărbătoare
Numai o clipă de nu sînt,
Cu fraţii mei în gînd în toate,
Alerg, mă lupt şi mă frămînt
Să pot s-ajung la unitate.
Numai o zi de nu citesc,
Cuvîntul Sfînt al Cărţii Tale,
Se uscă gîndul meu şi-mi cresc
Noi temeri şi-ndoieli pe cale.
Numai un ceas de nu mă rog
Îmi arde inima-nsetată,
Şi-mi pare sufletul zălog
La o-ntristare necurmată
Numai o clipă de nu-ţi pot
Simţi prezenţa lînga mine
Nici cerul, nici pămîntul tot,
Nu pot fiinţa să-mi aline.
Căci drag Isus, iubirea mea
Cu cît mai din belşug Te are
Cu-atît Te cere şi Te vrea
Mai din adînc, mai cu-nsetare.
Din orice lună, zi sau ceas
Acele clipe mai senine,
Mi-au fost Isus şi mi-au rămas
Doar cîte le-am trăit cu Tine!