Te simt, o Dumnezeule Tată
aici, sub bolta senină, - stelată,
mai aproape şi iată
că Mesia, fiul Isus, venit de la Tine,
de sus,
Fiul omului, care este în cer,
cel ce ne-a adus mântuirea
prin moarte, la Golgota, din păcat,
şi-apoi de la Tine, lângă TINE urcat,
mă ia din nou de mână
arătându-mi a vieţii cunună...
Mă poartă din poartă în poartă,
prin lumină şi rouă,
prin lumea cea nouă,
făcând din lumină cuvânt
şi din cuvânt locul acesta sfânt
în care mă bucur şi plâng.
Pentru toată lumina ce-mi dai
o, Isuse, măreţule Crai,
mă-nchin şi Te laud
şi încă Te caut,
şi-ţi înalţ din Cuvânt
încă un cânt,
pentru că oricine crede în Tine
nu piere
ci prin sfânta-ţi putere
are-a zilei povaţă
şi veşnica viaţă,
Amin.