Doamne, Te laud, Te slăvesc în fiece vers
din anul ce trece şi-n cel care vine.
Căci acolo de-unde semeni iubirea,
de-unde-a-nceput chiar zidirea,
sus, eşti TU, DUMNEZEU, veşnicia
cu MâNTUITORUL ISUS.
De e-n noi Credinţa, ne ierţi chiar păcatul,
iar prin pocăinţă ne mângâi oftatul.
Căci fluviul iertării inundă chemarea...
în dragostea Ta-i alinarea, urcarea.
Ca Osea vedea-vom triumful final
al dragostei Tale: a Tatălui, Fiului
şi Duhului Sfânt.
Iar tu, Efraime, şi tu Israele,
Tu frate şi soră din neamuri,
voi fi-veţi acolo, la judecata cea dreaptă
C-aţi trecut pe pământ
prin jar şi chin
ce-l dă credinţa-n cuvântul Divin!
şi-n anul ce-aşteaptă să-nceapă
acum,
BINECUVâNTEAZă-NE, DOAMNE,
Să nu ne-abatem din drum.