Atinge-mă, Isuse...
Atinge-mă Isuse cu dulcea Ta privire
Ce-a-nseninat atâtea inimi întristate
Să port mai cu elan a Cerului vestire
Să-nving tăceri şi clipe de singurătate.
Atinge-mă Isuse cu zâmbetu-Ţi divin
Ce-nlătură povara în suflet cuibărită
Şi-aduce doar înviorare şi alin
Şi descreţirea frunţii când inima-i zdrobită.
Atinge-mă mereu cu vorba prietenoasă
Şi chiar de e mustrare mă pocăiesc smerit
Voi îndrepta privirea spre zarea luminoasă
Spre locul de splendoare atât de mul dorit.
Atinge-mă cu braţul ce l-a atins pe orb
Când ochii i-ai deschis să vadă larga zare
Din palma-Ţi caldă vreau iubirea să o sorb
Să gust din bunătatea Ta nepieritoare.
Pătrunde-mi tot lăuntrul cu prezenţa Ta
Şi fă din mine robul Tău ascultător
La pieptul Tău doresc necontenit a sta
Să-ţi simt suflarea şi duhul Tău ocrotitor.
gc/Decembrie 2005