Biserica de-acasã
E sărbătoare şi satul
freamătă de dorul întâlnirii...
Cu paşii măsuraţi
Te-ndrepţi, uitat ţăran,
spre casa cea sfinţită
în orice sărbătoare.
Tu iei de mână pruncul
şi-l duci la sfintele icoane
să-nveţe rugăciunea
de bunăvieţuire
din biserica străbună,
Şi-l duci în faţa sfântului altar
ca să-se-mpărtăşească,
Timid, tu ştergi o lacrimă
din ochii obosiţi de trudă,
pentru c-ai ştiut să-nveţi
copilul să crească
la biserica de-acasă
în zi de sărbătoare...
Sancel, 12 iulie 2005