Trecut-au anii...

Trecut-au anii...

Trecut-au anii de vâltoare
Când paşii ageri mă purtau
Şi duh şi minte mă-ndrumau
Spre stări de trai amăgitoare.

Dar astăzi mersul mă conduce
La părtăşii cu sfinţi- mereu
Unde-i prezent şi Dumnezeu
Şi Cel ce s-a jertfit pe cruce.

Trecut-au anii când dorinţa
Mă stăpânea s-adun comori
Să nu pun preţ pe sărbători
Să-mi satur cu plăceri fiinţa.

Dar o schimbare mult dorită
Trăiesc acum-numai prin Har
Râvnind la veşnicul hotar
Imi simt făptura răcorită.

Trecut-au ani de-nstrăinare
De tot ce-i sfânt, neprihănit
Când tot lăuntrul mi-am hrănit
Cu putregai şi-nveninare.

Dar azi Hristos e viu în mine
M-a scos din negura pierzării
M-a pus pe stânca îndurării
M-a vindecat de patimi şi ruşine.

Trecut-au ani de travestire
De false idealuri şi faţade
De murdării şi mascarade
Când refuzam buna vestire.

Acuma zilele-mi sunt pline
Cu glas divin ce-mi dă poveţe
Cu Duh ce-i gata să mă-nveţe
Curat să fiu când Domnul vine.

Trecut-au ani de-ntunecime
Când neştiind ce-i preţios
Respins-am jertfa lui Hristos
Şi darul de la Cincizecime.

Dar, O! Ce dulce transformare
Mi-a dat LUMINA – acceptată
Iar îndrumarea veşnicului Tată
Necontenit îmi dă înseninare.

gc/ti