(Elc. 12/1-7)
Adă-ţi tu aminte de-al tău făcător
Ziua trece iute, anii trec în zbor
Anii tinereţii, ziua de visare
Spre alte ţinuturi făr’ să şti dispare
Adă-ţi aminte de anii ce-or venii
Zi cu zi va trece vei îmbătrânii
Soarele lumina îşi va întuneca
Luna si cu stele în nori vor intra
Ada-ţi aminte de nori după ploaie
Cele tari ai grijă că se încovoaie
Paznici lângă casă tremură de vină
Se opresc vezi bine acei ce macină
Cei ce pe fereastră dau a se uita
Cu ziua ce trece s-or întuneca
Uşile spre uliţi se închid de vânt
Nu se mai aude adieri şi cânt
Uruitul morii tare dă-n slăbit
Te sperii de păsări,de-al lor ciripit
Glas în depărtare-ţi, pare-năbuşit
Te temi de înălţime,pe drum faci ferit
Adă-ţi aminte migdalul înfloreşte
Totul se albeşte peste munţi şi creste
Tot mai greu lăcusta are târâit
Poftele, plăcerea este pe sfârşit
Bocitori pe uliţi dau a se plimba
Astăzi poate mâine sunt la casa ta
Văzându-i cu frică tu pe gânduri treci
Ce aproape-i calea, Calea cea de veci ?!
Ada-ţi aminte funia se gată
Găleata în dată şi ea e crăpată
Vasul cel de aur dă în sfărâmat
Roata la fântână şi ea s-a stricat
Ada-ţi aminte de-a vieţii rost
Ţărâna-n ţărână merge cum a fost
Duhul se întoarce iar în ceruri sus
La Acela care în tine l-a pus.