LUMEA ÎŢI ARUNCĂ...
Lumea îţi aruncă şi ură şi noroi
Şi te tratează cu dispreţ şi aroganţă
Nu te mira! Nelegiuirea e în toi
Dar pentru toţi mai este o speranţă.
Nu te mira când eşti privit de sus
De cei ce n-au un dram de omenie
Şi pe ei îi poate răscumpăra Isus
Numai să dorească un trai de armonie.
Să nu te-aştepţi să fi remunerat
Pentru o faptă nobilă şi bună
Ci îţi vor da ocară. Tu nu fi disperat!
Te-aşteaptă Sus o veşnică cunună.
Vor da cu pietre-n tine şi s-or bucura
C-au reuşit moralul să-ţi doboare
Dac-ar putea şi crezul ţi-ar fura
Tu dă-le zâmbet, pâine şi onoare.
De-ajuţi pe un căzut să se ridice
Şi nici măcar nu-ţi zice: "Mulţumesc"
Nu îngădui tihnei să se strice
Câştigă-l cu cuvinte ce zidesc.
Dar atunci când vor să-ţi dea otravă
Să te-ameţească cu duhul necurat
Retrage-te la locul tău degrabă
Indepărtează-te de mediul blestemat.
Lumea îţi aruncă derută şi ispite
Şi te tratează ca pe un intrus
Ar vrea să sorbi din stări cumplite
Ar vrea să te-ndeparte de Isus.
Tu răspândeşte-n jur numai iubire
Mireasma ei va cuceri pe mulţi
Şi vei vedea dincolo-n strălucire
C-a fost un Har de Rege să asculţi.
gc/Feb.2006