În cartea-ntîia a-mpăraţilor putem să citim,
Că pentru construirea templului din Ierusalim,
Pietre mari, grele, bine făţuite,
Au fost undeva în munte, tăiate şi cioplite.
Aşa că la templu în sfînta cetate..
Nu s-auzit ciocanul cum bate!
Efeseni doi cu douăzeci,dă de ştire
Noi am fost chemaţi să fim o clădire.
Deci,sîntem pietrele îmbinate frumos,
Iar piatra din capul unghiului este, Hristos.
Sîntem temple ale Duhului Sfînt,
Cum spune scriptura prin sfîntul cuvînt.
Biserica e marea carieră de piatră, priveşte
Cuvîntul e dalta ce continu ciopleşte.
Sar schije,scîntei sub lovituri de baros,
Şi tot mai mult ne-asemănăm cu Hristos.
Vrei şi tu să fi o piatră În templu zidită
Să-ţi placă atunci să fi cioplită!
Că mulţi neciopliţi vin prea tîrziu,
Vreau şi eu în templu să fiu.
Dar acolo-n sfînta cetate.. nu se-aude
ciocanul cum bate!