POEŢII NOŞTRI...
Poeţii noştri ne-au lăsat o moştenire
Bogată în cuvinte şi-n expresii
Ce lasă-n inimi de neuitat impresii
Ne-ndeamnă la o viaţă de neprihănire.
Ai noştri poeţi şi-au înţeles chemarea
De-a fi ambasadorii lui Hristos
În stihuri meşteşugite maiestos
Ne dau imbold să-nvingem încercarea...
Ne dau imbold în cursa către stele
Şi ne stârnesc doruri de trăiri divine
Să ştim că Ţara de lumină ne-aparţine
Unde nu vor fi nevoi, nici sarcini grele.
Un Dorz, un Ioanid, un Moldoveanu
Lăsatu-ne-au în versuri crezul lor
Ei fost-au inspiraţi de Tatăl Creator
Să uşureze frământarea şi aleanu.
În pagini de aleasă întocmire
Vedem un zel şi-o pasiune arzătoare
Pentru-mpărăţie şi trăirea jertfitoare
Pentru Salvator şi-a doua Lui venire
Au înfruntat şi prigonire şi sfidare
În vremea grea de tristă amintire
Dar au rămas loiali în simţ şi în slujire
Pilde pentru vieţi de zilnică predare.
Poeţii noştri au iubit CUVÂNTUL
Au cunoscut divina lui provenienţă
L-au promovat cu deplină competenţă
Căci le-a însufleţit şi inima şi-avântul.
Unii s-au dus; dar a rămas mesajul
La vremea cuvenită transmis cu dăruire
Şi-n anii grei de cruntă prigonire
Doar Dumnezeu le-a insuflat limbajul.
S-au dus; dar generaţia de azi cunoaşte
Pe Dugulescu, Popovici, pe alţii, dedicaţi
In lucrarea sfântă cu bucurie implicaţi
Chemând pe tineri şi bătrni în sfânta oaste.
Călăuziţi mereu de idealul veşniciei
Ei răspândesc mireasma valorilor cereşti
Ne-ajută să scăpăm de grijuri pământeşti
Să cântăm chiar şi-n vremea sărăciei.
Versificări alese ne farmecă fiinţa
Şi ne încurajează să-L aşteptăm cu dor
Pe Cel ce s-a făcut prin jertfă Salvator
Şi ne sfinţeşte şi gândul şi dorinţa.
Poeţii noştri ne-au lăsat o moştenire
Ce o transmitem generaţiilor viitoare
Celor ce iubesc cântări nemuritoare
Şi scrisul inspirat şi-a Domnului venire.
gc/Martie, 2006