farame si ....cioburi

Fărâme, cioburi cazute-n ţărână, în colbul din drum
Călcate cu piciorul de stăini, trecători
Fără nici ceea mai mică valoare
Peste care vântul şi focul şi ploaia şi depărtarea,
Treceau furtunos, lăsând multe pete pe bietele cioburi....
Fără un stop de milă......
Te-ai oprit din drum,
Le-ai adunat cu grijă
Şi.... te-am văzut lăcrimând de durere
Erau.... cioburile inimii mele.

Le-ai strâns în palmele Tale
Le-ai curăţit cu multă grijă şi cu îndelungă răbdare
Le-ai vindecat cu balsamul Tău
Şi-ai început să le lipeşti din nou cu mult drag
Ai avut atâta talent, atâta gingăşie,
Îngrijindu-te de fiecare bucăţică în parte.

Mi-ai făurit o nouă inima Doamne
Curată, mai albă, de carne
Şi plină de dragoste,
Peste care vântul şi focul şi ploaia şi depărtarea
De vor trece iar,
Va rezista!
Pentru ca e adăpostită în palmele Tale.

Amin.