ŢC 30/ .Moartea lui Iacob.

30
-Te-am chemat a cuvântat
Iacob stand pe pat culcat
Te-am chemat a te ruga
Şi tu mie a-mi jura
Dacă mor vezi că doresc
Departe să odihnesc
Unde-s şi părinţii mei
Şi odihnesc acuma ei
-Jur asa voi face eu
Voi pune mormântul tău
Lângă ai tăi părinţi iubiţi
Acolo dă odihniţi
Şi Iacob s-a aplecat
Câtre Iosif s-a uitat
Şi sa întins iar peste pat
Şi el duhul şi la dat
Iosif atunci s-a aruncat
Tatăl de la sarutat
Şapte zile au tot plâns
După ziua ce s-a stâns
Apoi Iosif el a zis:
-Tatalui eu am promis
Că dacă el va murii
Eu de el voi îngrijii
Şi îl voi îmormânta
Acolo în ţara sa
La Faraon daţi-I ştire
Îă nu-i facem vre-o jignire
Faraon a zis aşa
Jurământul nu-ţi călca
Suie îngroapă pe tatăl tău
Slujitori îţi dau şi eu
Şi au plecat cu a lui fraţi
Şi cu alţi bătrâni bărbaţi
Cu foarte mulţi slujitori
Inspre răsărite zori
Tot s-au dus şi iar s-au dus
Până când ei au ajuns
La pestera din Efron
Unde străbunicii-i dorm
Sapte zile a bocit
Iosif tatăl său iubit
Apoi pusu-la a sta
Lângă tatăl, mama sa
Unde mai era şi Lea
Una chiar nevasta sa
Când cu toate au sfârsit
Iarăsi ei au coboirât
In Egipt la Faraon
Ca să stea pe lângă tron
Şi aici şi eu sfârşesc
Doar atât vă povestesc
Domnul a zis punct să pui
V-am scris doar viata lui
Iacob deci când a murit
Intâmplarea ea sfârşit.