9.
La trei zile de la plecare
A plecat Laban pe cale
Şapte zile a umblat
Pân’ pe Iacob l-a aflat
Sus pe munte sus de tot
Iacob întinsese cort
Atunci Laban I-a grăit:
_"Vezi, al tău Domn mi-a vorbit
Zis-a rău să nu-ţi vorbesc
Când cu tine mă întâlnesc
Pentru ce-ai fugit din sat?
Fără ştire ai plecat
Crezi eram aşa bărbat
Eu să nu te fi lăsat
Si pleca-I în pompă multă
Cu sunet de alăută
Ştiu c-ai stat c-am multişor
Si că te topeşti de dor
După locul unde ai stat
Si de unde ai plecat
Dar e că tu mi-ai furat
Când de acasă ai plecat
Dumnezeii ce-I aveam
Si comoară îi ţineam"
_"Tată, eu nu ştiu fura
şi să piuară acela
Cercetează şi vezi bine
Găseşti ceva tu la mine"
Iacob înse nu aflase
Că Rahela îi furase
Si deşi a cercetat
Tot tezaur n-a aflat
Rahela în şea îi puse
Şi deasupra ea şezuse
Iacob el s-a mâniat
Şi pe socru l-a certat;
_"Ce păcat am aşa mare
Zise cu înverşunare
Vezi tu toate ai scormonit
Si nimic nu ai găsit
Douăzeci de ani am stat
La tine pân’ am plecat
Aceşti ani eu ţi-am slujit
Oile nu ţi-au stârpit
Pentru lucrul cel perit
Tot eu am despăgubit
Ziua de cald mă topeam
Când la oi în câmp stăteam
Noaptea somnul îmi fugea
Că vânt tare mă bâtea
Totuşi eu la tine am stat
Cu toate că te-ai schimbat
Ai schimbat tu omenia
Si de zece ori simbria
Dumnezeu m-a ajutat
El să fie lăudat
Suferinţa mi-a văsut
Mi-a fost pavăză şi scut"
Si văzând Laban ce spuse
Si el asta o ştiuse
Zise:-"Facem legământ
Intre noi pe acest pământ
Mărturie El va fi
Cât pe lume vom trăii"