Se-apropie sfârşitul lui Satan
Cu tot tragismul vremilor din urmă,
De-aceea urlă-acum,"brown-ian",
Şi în noroiul veacurilor scurmă.
De când s-a prăbuşit,semeţ,din cer,
N-a fost mai furios, nici mai rapace,
Căci perspectiva lanţului de fier
Mai rău şi mai prăpăstios îl face.
În disperarea mută,neagră,grea
Se-agaţă de un pai,ca înecatul,
Crezând,în toată nebunia sa,
Că poate macula Imaculatul.
Zadarnic el aruncă cu noroi
Spre Cel ce din noroi a scos lumină,
Când peste pleoapele ochilor goi
A-ntins o binefăcătoare tină.
Zadarnic ţese-n intrigi eşafod,
Crezând că poate-nvinge Neînvinsul
Şi amăgindu-se că într-un"cod"
El ar putea cuprinde Necuprinsul.
Zadarnic se aruncă cu gunoi
Spre Soare,din nimicnicia humii,
Eternul Soare străluceşte-n noi,
ISUS CRISTOS ESTE LUMINA LUMII.
În hohotitul"danbrown-ian"
Satan îşi adânceşte agonia,
Căci zorii dimineţii bat la geam,
RĂSARE SOARELE,VINE MESIA.
Vulcan 13 iunie 2006