Învaţă-mi, Doamne, ochii să privească
La miile de binecuvântări
Ce-s gata, gata să mă copleşească
Şi inima-mi apoi să-ţi mulţumească,
Cuprinsă-n taina sfintei închinări.
Învaţă, Doamne, gura mea să cânte
Şi jertfă să-ţi aducă mulţumiri,
Ca inima-mi spre cer să se avânte
Şi trupul meu ce încă din pământ e
Să caute a slavei înnoiri.
Învaţă-mi mâna arta mângâierii,
Opusă loviturilor de bici,
Pune în ea balsam contra durerii
Şi fă-o ajutor contra căderii,
Ca să ridic şi eu cum Tu ridici.
Învaţă-mi Tu piciorul să păşească
Spre cer şi nu la sfatul celor răi,
Ca-n scurta mea umblare pământească
Să calc,mergând spre patria cerească,
Pe unde au călcat şi paşii Tăi.
Şi peste toate-nvaţă-mă, Isuse,
Să-mi răstignesc pornirile fireşti,
Chiar gândurile fiindu-ţi supuse
Să ştiu de-acum că cele vechi sunt duse
Şi că în mine, Doamne, Tu trăieşti.