DEZLEGARE
M-ai dezlegat, Isuse, din lanţul blestemat
Ce mă ţinea ca rob în bezna infinită
M-am prăbuşit acolo, în locu-ntunecat
Necunoscând nici Harul, nici Faţa Ta iubită
Eram nenorocit in lanţul necredinţei
Iar Lucifer mă chinuia cumplit
Eram învăluit în starea neputinţei
De nimeni nu eram stimat sau preţuit.
Puterea mi s-a stins, eram doar o epavă
Eram în gheara morţii; eram sortit să pier
Iar lumea-mi întindea paharul cu otravă
Voia să mă-ndeparte de drumul către Cer.
Mă adânceam rapid în groapa disperării
Când am simţit că m-ai cuprins duios
Şi m-am lăsat purtat de braţul îndurării
Ce m-a răscumpărat şi din infern m-a scos.
De-atunci domneşte-n mine pacea sufletească
Şi visul nemuririi şi-un sfânt devotament
Doresc să mă avânt spre Patria cerească
Să fiu în fiecare clipă de Tine dependent.
Mi-ai dat eliberare şi lanţul greu s-a rupt
Şi am văzut Lumina cu razele ei blânde
M-ai smuls dintr-un sistem nebun, corupt
M-ai învăţat să satur suflete flămânde,
M-ai învăţat să cânt când valuri mă atacă
Să rabd o suferinţă, să fiu mai iubitor
A lumii cârdăşie nicicând să nu-mi mai placă
Ci bucurii să-mi aflu în bunul meu Păstor.
În Tine am descoperit speranţa şi iubirea
Cu Tine pe cărare sunt sigur că sosesc
La locul de răsplată, să ştiu ce-i nemurirea
De-aceea într-acolo cu drag călătoresc.
M-ai dezlegat, Isuse, din lanţul blestemat
Ce mă ţinea ca rob în bezna ignoranţei
Răspuns-am când pe nume m-ai chemat
Căci ai sădit în mine simţul importanţei.
Iulie, 2006