CÂND DESCHIZI MÂINILE...
"Îţi deschizi mâna şi saturi după
dorinţă tot ce are viaţă."
(Psalmul 145:16)
*****************************
Când deschizi mâinile Tale
Minuni mari se-nfăptuiesc
O, Părinte-al veşniciei
Te ador şi te cinstesc
Eşti izvorul de iubire,
Eşti izvorul nesecat
De la Tine vine Harul
Într-o lume de păcat.
Când deschis-ai, Tată, braţul
Apărut-au sori şi stele
Galaxii fără de număr
Ce-s grupate în inele
Universu-ţi aparţine
Eşti Stăpânul absolut
Eşti deasupra şi de spirit
Eşti deasupra şi de lut.
Când deschis e braţul sfânt
Se deschid uşi ferecate
Lanţurile-s sfărâmate,
Sufletele-s fermecate,
Nimicită e puterea
Celui ce Te denigrează
Să-Ţi aducă blasfemie
Nicidecum nu mai cutează.
Pe căzuţii răzvrătiţi
Cine-i scoate din pierzare?
Dragostea nemărginită,
Mâna Ta mântuitoare
Ea hrăneşte pe flămând
Din gostoasele bucate,
Ea calmează uraganul
Mărilor învolburate,
Ea se luptă cu duşmanii
Care vor să ne doboare
Ea duios ne-mbrăţişează
Când lăuntrul tot ne doare
Ne arată calea dreaptă,
Calea-ngustă spre Cetate
Ne ridică apăsarea
Stării de singurătate.
Când un suflet a ajuns
O epavă în adâncuri
Braţul ce-a făcut Pământul
Cu verdeaţă şi cu crânguri
Îl înalţă la lumină
Dându-i iar speranţă vie,
Dându-i iar asigurare,
Dându-i dor de veşnicie.
Îţi deschizi mâna şi saturi
Dup-a Ta sfântă dorinţă
Pe acei ce te urmează
Cu elan şi pocăinţă
Te cinstim Părinte bun
Că ne dai pâinea vieţii
Să putem călători
Spre Limanul Frumuseţii.
13 Iulie, 2006