Noi amândoi: "fraţi", dar ciudată-i frăţia
Ce viaţa ne-o poartă în chip felurit;
Eu merg pe-o cărare, tu-ţi pierzi vrednicia,
Mergând pe alături, cu-un drum rătăcit.
Ţi-e patima Templul şi-ţi toarnă venin,
Mi-e Templul locaşul în care mă-nchin.
Ţi-e viaţa o noapte, cu spaime şi furi,
Mi-e inima plină de zori şi Scripturi.
Tu taina n-o "frângi", chinuindu-ţi trăirea,
Eu cerul întreb şi-adevăr mi-e iubirea.
Tu nu vrei răspunsuri, te-nveţi cu puţin,
"Acum şi aici" ţi-e menirea.
Eu spus-am de mult: "M-ai găsit, Sol divin,
Sunt gata să-mi dai nemurirea".
Frăţia-i un nume, un dar de-mprumut,
Când alta ne este trăirea;
De n-avem în vine ceresc conţinut,
Trăi-vom curând despărţirea.
1980, Paşcani