MODELAT DE PRIVIRE

Dezlegat de păcat şi de patimi
Am lăsat-o trecută-n uitare!
Transformat, mi-a fost râsul în lacrimi...
Şi-a mea ură, în lanţ de iubire!

Şi lăsând eu trecutul murdar
Cu-a lui umbre ce fost-au în mine,
Aţintindu-mi privirea-n calvar
M-am desprins de tot răul din lume...

Iar poverile vieţii cumplite
Ce fiinţa de vlagă mi-a stors...
Eu le-am dus la calvar înainte
Şi de-atunci, sunt salvat de Cristos.

Ce măreaţă şi sfântă a fost ziua
Când Cel Sfânt coborî de pe tron;
A venit şi mi-a pus, El mantaua,
M-a-mbrăcat în veşmânt, al meu Domn.

Pe-al meu deget, El pusa inelul...
Legământul iubirii divine,
Pân’ la moarte s-a dus atunci Mielul!
Să mă scoată de-aici din ruine.

Ce iubire! ... Ce dragoste sfântă
Dumnezeu pe pământ a trimis;
Pe-al Său Fiu El L-a dat la osândă
Iar pe noi ne-a salvat din abis...

Ne-a umplut de-o putere cerească
C-o dorinţă ce creşte în noi,
Pentru ţara de sus părintească
Pregătită, pentru cei din nevoi.

Printre ei sunt şi eu o Stăpâne
Şi mă lupt sa ajung în cer sus;
Renunţând la plăcerea din lume
Eu doresc să mă-nalţ cu Isus.




Am lăsat dezmierdările vieţii
Cu plăcerea firească de om...
Gândul meu l-am supus eu dreptăţi!
Depărtând tot cei rău pe-al meu drum.

În curând va fi o mare serbare
Într-o ţară cu-ntinderi măreţe!
Mă voi pierde-n văzduh, în splendoare,
Am să uit de necaz şi tristeţe.

Ca într-un vis, `naintam spre o lume
Care nu pot aici s-o descriu
Mă chema universul o Doamne
Să păşesc eu spre Tine mereu!

Curcubeul, din raze fierbinte
O cărare spre cer mi-a creat.
Să ajung pe meleaguri ce-s sfinte
Ai mei paşi înspre cer i-a luat.

Şi trecând printr-o ploaie de raze
Şi-o ninsoare bogată de stele...
Mă plimbam pe întinse faleze
Lăsând jos eu poverile mele.

Mă-nălţam înspre lumile-nalte
Peste spaţii şi timp eu păşeam;
M-am unit cu al cerului gloate
Ajungând în splendori ce visam.

Prin noianul măreţ de mistere
Înaintam eu mereu, pas cu pas,
Galaxii mă chemau în tăcere
Ascultam de al cerului glas.

- Alergam pe un fir de iubire;
Ce-a rămas de la Fiul ceresc
Pentru cel ce-a lăsat a Lui fire.
Lăsând totul ce-i rău pământesc.



Modelat de privirea-I divină
În ţesutul de om pătrunzând,
Cu o iubire cerească ce-alină
Al meu suflet şi glas tremurând

O iubire, ce-i sfântă, şi vie ,
Care creşte şi-n sufletul meu;
Pentru Acel, care-i Domn ! Din vecie...
Îl iubesc, îl doresc, eu mereu.

Dezlegat de-al pământului glie
Şi de tot ce mai e omenesc,
Îmbrăcat cu o haină ce-nvie
Şi purtat pe tărâmul ceresc.

În splendoarea divină măreaţă
Unde Fiul domneşte pe tron;
Vom ajunge acol’ prin credinţă
Vom trăi cu Acel care-I Domn.

Pe întinderea lumii eterne
- Vom păşi într-un nou univers;
Vom umbla noi pe străzi de rubine,
- Vom mări pe Acel ce-a învins.

În cetatea ce-a mare şi sfântă
Cu a ei ziduri din aur curat.
- Heruvimii şi Arhanghelii îi cântă;
La Acel ce-a fost mort şi-a-nviat.

3/10/2004gl