…şi “lumea e o scenă”

Priviri fugare mă-nconjoară pe-ndelete,
Cuvinte dulci mă străpung cu ură-n suflet,
Minciuni adevărate m-atrag cu senzaţie,
Sfaturi amare şoptite printre buze
obediente ale unui rânjet binevoitor
mă vâră delicat într-un coşmar blând.
Întrebări ce-şi aşteaptă răspunsurile goale
de orice informaţie,
minţi goale şi vorbe pline
o iau înaintea minţilor pline şi a vorbelor goale.
Clişee pline de înţeles şi
Mesaje clare, de nepătruns.
Inimi goale, burţi pline,
vieţi goale ce dau sens unor buzunare pline
îmbrăţişate perfect de braţe ameninţătoare
Supravegheate atent de priviri inocente de copii răi.

Mă ţin de-un pai pe marginea hăului.

Unde-o fi dramaturgul care a scris piesa?
Dar oare în afara scenei, lumea să fie altfel?