ARMURA LUI DUMNEZEU

Tu pleci la luptă astăzi,cavalere,
Şi poate că ai temeri care dor
Dar,cu-ndrăzneală,Domnului Îi cere
Armura sfântă,care dă putere,
Şi-ai să sfârşeşti lupta biruitor.

Nu sângele şi carnea-ţi sunt vrăjmaşii
Ci-ai beznei veacului stăpânitori,
Dar tu,având în sfinţi înaintaşii,
Eşti echipat de Cel ce-ţi poartă paşii
Spre Ţara sfântă,dincolo de nori.

Având drept platoşă neprihănirea
Şi mijlocul cu adevăru-ncins,
Nu vei ceda,nu te va-nvinge firea
Ci,credincios,îţi vei urma menirea,
Cea de învingător,nu de învins.

Cu râvna Veştii bune în picioare
Vei trece-obstacole de netrecut,
Iar când cel rău,în apriga-i turbare,
Va trage cu săgeţile-arzătoare
Vei fi imun sub al credinţei scut.

Ia,deasemeni,coiful mântuirii
Şi-n mână spada Duhului s-o ai,
Cuvântul sacru al Dumnezeirii
Care este esenţa nemuririi,
Şi intră în coloana pentru Rai.

Pleacă-ţi genunchii astăzi,cavalere,
Când pleci în bătălia pentru cer
Şi-n rugăciune cu-ndrăzneală cere
Armura sfântă,plină de putere,
Celui ce-i din vecii Armurier.

Amin
Vulcan 05 sept.2006