Nimic nu eşti
Chiar de trăieşti
Nimic nu spui
Eşti doar un cui
Şi nu rodeşti
Roade cereşti
Nici de folos
Nu vei fi jos
Pe-al vieţii plai
De nu te dai
Serv credincios
Pentru Cristos ...
De nu te laşi
Un copilaş
De braţul Său
Condus mereu
De nu cobori
De mii de ori
Sub crucea Lui
A Domnului
Ce răstignit
A suferit
Şi s-a jertfit
Că te-a iubit
De nu-nţelegi
Să te dezlegi
De-ai firii vreji
Despotici cneji
Să te dezbraci
De-ai lumii saci
Să-mbraci supus
Duh din Isus
Eşti bob uitat
Pe mort răsad
Eşti frunză-n vânt
De pe pamânt
Şi ceară eşti
Ce nu-ncălzeşti
Eşti fulg uşor
Şi călător
Pe drumuri seci
Şi-acum şi-n veci ...
Nimic nu scrii
Sub canopii
De spini uscaţi
Şi blestemaţi
Nici un pastel
Nu porţi spre El
Nici un fior
Cuprins de dor
Nimic n-aduci
Ci zgură duci
Eşti păcătos
Fără Cristos
Eşti glas amar
Şi în zadar
Un pom uscat
Şi condamnat...
Dar cu Isus
Pecete pus
Cerească za
Pe viaţa ta
Dintr-un nimic
Din vierme mic
Devii erou
Născut din nou
Te naşti şi creşti
Spre culmi cereşti
Din negrul lut
Spre Absolut
Din bulz de seu
Spre Dumnezeu.
Când te-umileşti
Atuncea eşti.
12.09.2006