Ajută Doamne neputinţei mele,
Când mă-ncearcă grele ispite,
Ajută-mi să trec prin clipele rele,
De bucurie, linişte şi pace lipsite.
În lume mă simt un biet călator,
Gol, sărac, flămând şi-nsetat,
Ce poposeşte adesea lângă izvor,
Întruna bea apă şi nu-i săturat.
Zilnic bucata de pâine-şi mănâncă,
Cere-apoi alta că nu-i săturat,
Multe-a aflat, multe sunt încă,
Ce n-a cunoscut şi n-a învăţat.
Cu haine murdare de praf şi noroi,
Prin lume străin şi trecător,
Sufletu-mi cată plin de nevoi,
Drumul spre casă, de casă mi-e dor.
Ajută Doamne neputintei mele,
Când sunt în dureri şi nevoi,
Lasă sângele Tău haina să-mi spele,
Haina murdară de praf şi noroi.
Să ajung acasă, în Patria Sfântă,
Cu haine albe, noi şi curate,
Căci acolo Isus mă aşteaptă,
Să merg prin credinţă cu fapte.