Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.( Ps.119:105)
Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu,perfid,vâscos),
În îndurarea-Ţi ce de-a pururi ţine,
Cu dreapta Ta întinsă peste mine
La luminişul zorilor m-ai scos.
Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,
O sfântă strălucire din vecii
Cu irizarea ei diamantină,
Iar solzii de pe ochi căzând în tină
Eu am cuprins cărarea cu ochi vii.
Pe-ntortocheate căi,lumea confuză
Străbate-un labirint înşelător,
Însă Cuvântul Tău mi-e călăuză,
Lumină vie,nicidecum difuză,
Şi candelă pentru al meu picior.
Cuvântul Tău,lumină pe cărare,
Mă-nvaţă drumuri drepte să croiesc,
Căci candela având-o la picioare
Eu nu o să mă pierd prin lumea mare
Şi în hăţişul ei nu rătăcesc.
Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu,numit păcat),
M-ai scos prin îndurarea Ta,Divine,
Şi pentru-a nu umbla pe căi străine
Cu Sfântul Tău Cuvânt m-ai luminat.
Amin
Vulcan,28-IX-2006