Sa stai pe stinca mintuirii,
Senin, voios si neclintit,
Chiar cind stihiile naturii,
Pornite din hotarul firii,
Dezlantuitu-s-ar cumplit.
Sa stai la umbra celui vesnic,
Odihna Lui sa-ti fie scut,
De sint vapai, de-i intuneric,
Pradat de-ai fi de cel puternic,
Sa nu te uiti la ce-ai pierdut.
Sa stai la post in vremuri grele,
Nu dind la bir cu cei ce fug,
Ci muta-ti cuibul intre stele
Lumina dind si tu ca ele,
Tu ai viata din belsug.
Chiar daca tremuri in furtuna
De val, de vint vijelios,
Deasupra ta sta-ntinsa-o mina
De cui strapunsa, dar stapina
E mina tare-a lui Hristos.