SASE PUI SI-O BIATA MAMA
Mai de mult o rindunica, avea-n cuibu-i SASE pui
Si privea la ei sarmana ca la chipul soarelui,
De cu zori pornea - SAGEATA- cautind pe deal si vale
Hrana pentru puii sai .
S-a culcat ADES, ea nemincata
Dar destul de fericita, ca nu s-a intimplat nicicind
Dintre pui s-adoarma unul: ars de sete sau flamind
Nici n-a fost mai mindra mama dintre ea-ntre rindunici
Cind vazura –ntr-o zi, ca puii se facusera voinici.
Si n-a mai avut odihna nici cit ai clipi sub soare
Pina cind pe F-I-E-C-A-R-E pui, nu l-a invatat sa zboare.
Dar cind toti puteau sa plece incotro voiau sub slava
Rindunica istovita a cazut in cuib bolnava
Si ochii plini de lacrimi, TINTA –n ochii fiecui
Zise celor sase pui:
Dragii mamei eu de-o seara simt in inima un cui
Aripile greu ma dor
Si nici vorba sa mai zbor
Dumnezeu mi-a dat putere oricit am avut nevoi
Sa gasesc intr-una hrana pentru voi.
Astazi fiindca sint bolnava, dragii mamei, se cuvine
Mar,i cum va facut maicuta , sa-n grijiti si voi de mine
Si, ca nimeni dintre puii-mi, sa nu simta ca mi-e rob
Fiecare sa-mi aduceti, zilnic, numai cite-un bob.
Ale voastre sase boabe milostive ma vor tine
Pina cind o sa vrea cerul sa ma faca iarasi bine.
Ascultind cuvintul mamei au zburat cei sase pui
Si-au adus vreo sase zile fiecare bobul lui.
Mai departe insa puii beti de-al slavilor inalt
Fiecare-avind nadejdea, ca-i va duce.., celalat....
N-a mai dus niciunul bobul, si , uitata mucenica
A murit atunci de foame
Cea mai sfinta rindunica...
Si-aramas apoi povestea trista , neluata-n seama
Orisicui ai stat s-o spui
Ca o mama isi hraneste : sase , opt sau zece pui
Insa zece pui adesesa , nu pot toti hranii o mama !
De traieste a ta maicuta, ingrijeste-o cu iubire
Ca albitu-i cap sa-si plece, spre odihna-n multumire