POVESTE DIN VIITOR
De Ana Lazar Whitfield
Era sapte dimineata. Soarele abia rasarise...,
Si-mi orbea complet privirea...O frumusete nedescrisa...
Ca un rau de FIER si STICLA se scurgea incet soseaua
Si... pe patru benzi deschise, ziua-si incepea reteaua.
Ma uitam in stinga-n dreapta..., fete triste obosite
Toti ca pe banda rulanta Ne duceam la slugarite.
Agitati .., nervosi.., soferi-si faceau semene dusmanoase
Blestemind in Gind chiar soarta lege-acestea pacatoase.
Mi-am dat radio mai tare si mi-am zis in gindul meu:
Doamne cit o sa mai fie pina vii ca sa ne iei?
Cit mai induram aicea? Cit mai ingrasam Cezarul?
Pina cind platim tributul si tinem arzind altarul?
M-am mutat atunci cu gindul la viata asteptata si mia-m zis:
" Nu mai e mult! Inca putina, foarte puttina vreme...."
Cind de-odata ca un sunet de fanfare cu trompete si chimvale
Strigate de bucucrie au umplut intreaga zare!!!
A SOSIT!!!! E IMPARATUL!!! Vine sa ma ia acasa......!!!
MIRELE din stralucire vine dup-asa mireasa....!!!!!
Si cu miinile intinse am simtit cum ma ridica.....
Si-am pornit spre zari albastre Fara griji si fara frica.
Doar pt. o clipa scurta am vrut sa ma uit napoi
Sa vad ce-o fi cu masina ....sau cu casa... sau cu voi...
Dar degeaba incercam sa-mi iau ochii de pe EL
Ca.., si inima si gindul Mi-erau doar DIVINUL MIEL
Si-am pornit atunci spre ceruri ca un stol de porumbei
Si-am trecut de mii de astri ... pan’ la poarta gloriei
OH! Diamante..., pierte scumpe-mpodobeau cetatea sfanta ..
O splendoare ce doar ingerii o cinta...
Ca un foc de bucurie mi s-a asezat in suflet
Dup-o lunga asteptare voi primimi odihna dulce...
Voi fi vesnic cu-mparatul ....nu va fi nici-on- tristare
Nici durere nici necazuri... ci continuu sarbatoare!!!
S-a deschis poarta cea mare si-am vazut alei de ingeri...
Imbracati de sarbatoare, Intimpinind pe cei din plingeri..
Si... eram c-o multime mare.
Albi si negrii..., Mic si mare...
Dar eram toti infratiti,
Si c-un cor de milioane dadeam slava MIELULUI
Cintam: glorie! Marire! Slava vesnic REGELUI!
...........................................................................
Dar....., chiar atunci mi-a sunat ceasul....!
Doar un vis?! O Doamne Mare.... !
(Mi-a oftat inima frinta) si cu mare intristare
Mi-am reamintit de locul cel doresc cu-atita dor...
Cel putin am avut harul sa traiesc in viitor!
Si nici nu-mi deschisem ochii ci mi-am zis in gindul meu:
NU MAI E MULT, INCA PUTINA ,
FOARTE PUTINA VREME
SI CEL CE VINE VA VENI SI NU VA ZABOVI. AMIN