Stiu un schilav,batran cersetor,care
Ciung din copilarie,Cand stau sa-l ascult
Chiar si-acum,peste sumedenie de ani
Se plange ca mereu il doare,
Bratul lipsa si mana,pe care nu le mai are,
Ca un duh,statornic acolo,
Al carnii pierdute de mult.
Este in mine o durere,tirana.
A mea...si nu pot s-o pipai...
E aici...si totusi parc-a plecat,
Staruie ca a schilodului in golul viu;
arde diafana;
Doamne,Tu ma dori ca o neadormita rana
Dintr-un tainic madular de mult retezat