Iarta-ma!

IARTA-MA!

O, iarta-mi te rog, Doamne,
incercarea de a cuprinde necuprinsul intelepciunii Divine
in unitatea mea de intelegere.

O ploaie de pietre zvacneste spre cer.
’De ce’-urile fiintelor de lut
zgarie vazduhul.
Nu indraznesc sa acuze Olarul,
doar ii cer socoteala.
Am aruncat si eu piatra ’de ce’-ului.
Si s-a intors lovind sec pamantul.

O, iarta-mi te rog ,Doamne,
incercarea de a privi
latimea, lungimea si adancimea
dragostei Tale prin prisma turbulentelor intrebari.

Nemarginita iubire Te-a adus la Calvar
Sa-mi dai viata.
Si am urcat drumul crucii
sa primesc acest dar.
Colo sus, un ’de ce’ rabufneste
oprind revarsarea binecuvantarilor pregatite.
Uitand de ce-am venit, te-am rastignit inca odat’.

Nu am vrut sa indrept sulita spre coasta...
sau poate-am vrut...
dar m-a durut cand te-am strapuns.
IARTA-MA.!



Eliza.Alina Mocean