(Ioan 4.1-42)
Prin Samaria de demult- prin cetatea ei Sihar,
A trecut un Bun Iudeu ce era si plin de har.
Era, pe drum de tara ce-L ducea spre Galileia,
Când tinuse El sa iasa din tinutul din Iudeia.
Obosit si însetat, îi paruse la-ndemâna,
Sa Se aseze si sa stea, mai aproape de-o fântâna.
Si cum statea pe gânduri - însetat si obosit,
Iata-apare o femeie de pe drumul povârnit.
Si când scoate apa-n vadra ca sa plece catre sat,
El îi cere ca sa bea caci era asa, însetat.
Ea, privi atunci la Dânsul - cum ramase si mirata -
Ca sa stie de Strain, daca-L mai vazu vreodata.
- Un Iudeu, sa bea, din vasul meu cu apa?
O femeie cum sunt eu, n-ar putea nici sa conceapa!
Daca-I fi samaritean, da as zice ca nu-i rau,
Dar pe noi ne tin deoparte - toti acei de neamul Tau.
- Femeie, daca-ai sti... Cine este Cel ce-ti cere...
Ai pleca îndata vadra, nu de frica, ci placere.
Cel ce-ti sta acum în fata ca sa-ti ceara apa tie,
Ar putea sa-ti dea odata din cereasca Apa Vie!
O fântâna ca aceasta poate-oricând sa fie seaca,
Pe când Apa ce-o dai Eu, niciodata n-o sa treaca.
Cine bea din apa-aceasta, mult de sete n-o sa-i tie,
Dar din Apa ce-o dau Eu îi va tine-n vesnicie.
Apa Mea cereasca, Vie - este Sfânta si curata -
Ce nu poate fi tinuta într-o vadra nespalata.
Ea doar poate fi pastrata într-un vas neîntinat,
Si îl face atunci sa fie cât mai bine luminat.
Ea primeste ca sa intre într-o inima curata,
Care duce-o viata sfânta de pacate separata!
Ea nu poate ca sa intre într-o inima murdara,
Pâna poate s-o ajute sa se nasca-a doua oara.
Aceasta, Apa Vie, ce va fi sa curga-n lume,
Va-ntari pe multi cazuti, sa le dea un bun renume.
- Din fântâna-asa adânca poti sa iei Tu pe îndelete,
Si din ea sa beau odata fara sa-mi mai fie sete?
Dar de esti atât de Mare cum se pare ca socot,
Da-mi Te rog aceasta apa, sa nu vin aici sa scot.
Vreau sa am întotdeauna din aceasta Apa Vie,
Iar de-ai trece însetat Iti voi da atunci si Tie.
- Tu, esti (numai) o femeie, dar încearca sa-ntelegi,
Ca demult pentru-nchinare vi s-au dat atâtea legi.
Ele sunt înlocuite de o Lege-noitoare,
Care cere-acum în Duhul sa se-nchine fiecare.
Ea va cheama sa priviti sus la Tatal spre vazduh
Si asa sa va-nchinati, nu pe munte, ci în Duh.
El priveste cu placere la un slujitor curat,
Ce I Se închina Lui doar în Duh adevarat.
- Stiu, dar va veni Mesia, cum îi spune lui Cristos,
Si atunci o sa ne-nvete, multe bune si frumos!
Ni se spune despre El cum ca vine la iudei,
Pentru, a schimba si Legea din strabuni si farisei.
- Da - i-a zis atunci Strainul - ca sa-ti fie de folos,
Tu sa stii ca Cel din fata nu e altul, ci Cristos!
Si-a ramas asa-ncurcata cum patise si Maria,
Caci în fata ei nu-i altul decât Cel trimis, Mesia.
Iata, Cine este Acela care-mparte Apa Vie
Si mai spune prin cetate despre-a Sa Imparatie!
Iata, Cine este Acesta care-mparte Apa Sfânta,
Pentru toti acei ce-L cred, Il iubesc si Il asculta!
Iata, Cine este Omul care apa îmi cerea,
Când prin arsita si soare El de sete suferea!
El e-Acel venit din slava ca sa-mparta Apa Vie
Si s-avem din ea Izvorul, care duce-n vesnicie.
- Doamne,
Vreau sa am întotdeauna din aceasta Apa Vie,
Ca atunci când Ti-o fi sete, eu sa-Ti dau...cu drag si Tie.