Omule de vrei, cu Domnul sa petreci,
Asculta, în iubire, pe altii sa-i întreci!
S-auzi ce Duhu-ti spune acum atât de bine,
Accepta-a Sa chemare ce striga catre tine.
Intoarce-te din nou la dragostea dintâi,
De vrei cu Domnul în Duhul sa ramâi!
Când vrei s-azi Iubirea ce striga pe oricine,
Vezi de unde suna „semnalul" care vine.
Dragostea divina ce sta pe metereze,
Nu vrea sa faca rau, pe altii sa-ntristeze.
Ea rabda si asculta smerita, rabdatoare,
Nu priveste-odata cu ura, sfidatoare.
Dragostea aceasta ce-o da doar Duhul Sfânt,
Face-n casa noastra o oaza pe pamânt.
Ea-i plina de rabdare – solida-n vrednicie,
Si nu se-mbrac-odata în straie de mândrie.
Nu va da vreodata raspuns cu rautate,
Fiind plina întruna de har cu bunatate.
E buna si smerita – nu tine capul sus,
Precum si Domnul ei a fost smerit, supus..
De-l iubesti acum pe dusman ori pe frate,
Nu vei sta în umbra prin vai întuncate.
Vei pluti pe valuri pe marea-nvolburata,
Caci dragostea divina nu trece niciodata.