Omule, asculta bine!
Caci sotia credincioasa,
Ti-e supusa doar în DOMNUL,
nu-ntr-o viata pacatoasa!
Ea nu poate sa te-asculte
când ai vrea ca s-o târasti,
Unde este lume multa –
strânsa-n pofte pamântesti.
Ea desigur nu-ndrazneste
ca sa-ti faca tie rau,
Când tu stai smerit în Domnul
rastignindu-ti eul tau.
Doar atunci când cei doi soti
sunt uniti sa fie una,
Nu în fire ci în Duhul
pot ajunge-ntotdeauna,
Sa-si ajute el sotia,
iar si ea supusa-i fie,
Si asa slujind pe Domnul
cu dorinti spre vesnicie.
Iar acum femeie sfânta
Care tinzi spre vesnicie,
De nu vrei sa fii pierduta
Cum e cea nemântuita,
Srânge-n jurul tau podoabe,
Nu ca cele ce sunt roabe,
Prinse-n pofte de tot felul
Neurmând Scripturii telul,
Prinse-n vicii – clevetire
Ce despart de mântuire
Prinse-n pofte si pacate,
Care duc la iad si moarte,
Ci podoaba ta sa fie
Pentru cer si vesnicie
Si asa s-astepti pe Mire,
Fiind gata de rapire.
Tu s-asculti pe sotul tau
Cum si el pe Capul sau,
Il asculta si-l iubeste
Cum Scriptura porunceste.