De-ai locui intr-o coliba

De-ai locui intr-o coliba
Zidita cu paie si fan,
Tu n-ai fi singur nici o clipa
Caci Domnul tau ti-ar fi Stapan.

Si daca singura speranta
Ti-ar fi o mana de malai,
Sau un pahar de untdelemn
Din care la saraci sa dai,

Si daca singura strigare
Si daca ultimul cuvant,
Ti-ar fi un plans de disperare
Tu nici atunci n-ai fi infrant.

De-ai fi cel mai sarac din lume
Si de prieteni parasit,
Chiar fara bani si fara casa
Cu Domnul poti fi fericit.

Si daca singura avere
Ti-ar fi doar rugaciunea ta,
Scaldata-n lacrimi si durere
Tu chiar si-atunci te-ai bucura.

Si daca inima-ti zdrobita
Ti-ar fi impovarata greu,
De o dorinta neimplinita,
Nadejdea ti-ar fi Dumnezeu.