SUFLETE DEZLEGATE
"Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din
laţul păsărarului; laţul s-a rupt şi noi
am scăpat." (Psalmul 124:7)
**************************************
Sufletele noastre au fost înlănţuite
Cum păsările-s prinse în laţ de păsărar
Erau în întuneric, zdrobite, biruite
Străine de Dumnezeul oricărui har.
Erau închise în sinistra închisoare
Neputincioase, triste şi fără ideal
Şi se-ntrebau: "Cât va mai ţine oare
Această cruntă stare, acest netrebnic val?"
"Cât oare va mai ţine robia şi teroarea?
Cât timp ne vom da vlaga stăpânului mişel?
Sau poate asta-i plata c-am refuzat chemarea
Şi părtăşii cu sfinţii nu am dorit defel."
"Aceasta ne e soarta: să fim pe veci legate
Să suferim nespus, să plângem în zadar,
Să stăm în prăbuşire, să fim nemângâiate
C-am refuzat chemarea şi preasfântul dar."
Dar Braţul ce-a-ntocmit şi stelele şi sorii
Şi-a pus pe boltă luceferi ce lucesc
A sfărâmat şi lanţurile şi uşile-nchisorii
Şi au ieşit afară unde pe Rege îl slujesc.
Şi cântă astăzi cântecul descătuşării
C-au fost scăpate din groaznicul infern
Şi au gustat dulcea mireasmă a iertării
Şi au intrat pe porţile Regatului etern...
Şi-s pline de speranţă, de credinţă vie,
De tihnă, de Lumina ce vine din Hristos
El le susţine, le dă eternă bucurie,
Le conectează cu tărâmul veşnic luminos.
***
Sufletele noastre au fost înlănţuite
Cum păsările-s prinse în laţ de păsărar
În bezna cea cumplită, întruna hărţuite
Străine de luminile cerescului Far...
Dar a intervenit Părintele-ndurării
Le-a smuls de-acolo cu Braţu-i încercat
Şi a sădit în ele duhul renunţării
Şi le-a învăluit în bucurii de neuitat.
27 Noiembrie, 2007