Privesc in apa linistita, ce-i mai adanca azi ca ieri,
Cu lacrimi, picurand alene, care se pierd in triste seri,
In necuprinse gropi de mal din care mana Ta de Tata
Le pune toate-ntr-un burduf sa mi le-arate-odata,
In cerul Tau azur, feeric
Ce nu va fi plin de-ntuneric.
O limpede licoare in care se-oglindeste chipul meu tacut,
Tresar ingandurat, amintindu-mi ca sunt creat din lut,
Doar amandoi pe mal; Tu si cu mine, eu lutul ,Tu olarul,
Din cerul oglindit de ape, imi vezi, imi simti amarul.
Spre mine trimiti o mangaiere
Pe valuri, un vant , o adiere.
In lumea-n care banul e singura valoare, sunt un nimic,
Marimea conteaza pe pamant, iar eu Isuse-s mic,
Noi doi, as vrea , mai mult sa stam, Tu nu esti ingamfat,
Vorbesti cu mine si nu te eschivezi, desi mult mai bogat
Esti, decat toti impreuna
Cei care-averi lacomi aduna.
In aurii scantei se-ascunde, grabit , sclipind in jur,
Gigante departari, acopera cu rosul foc, un soare pur.
Cu tine-alaturi chiar si-apusul e mai romantic, Te prefer,
Oricarui om, fiinta, lucru, desi Te simt cam auster,
Stiu ca ma iubesti si-ai vrea ca sa ascult
Nu ce imi spune lumea, ci glasul Tau mai mult.