Cine a crezut in ceea ce ni s-a vestit,
Cine-a cunoscut vreodata bratul Domnului,
Ca un lastar care iese dintr-un pamant uscat,
N-avea nici frumusete si de toti era lasat,
N-avea nici stralucire, privirea s-o atraga,
Infatisarea lui n-avea nimic sa ne mai placa,
Era dispretuit si parasit de oameni,
Isus. Om al durerii si-obisnuit cu suferinta,
El era strapuns pentru pacat.
Totusi, El suferintele noastre le-a purtat,
Durerile noastre-asupra lui, El le-a luat,
Noi am crezut ca este de Dumnezeu lovit,
Nu a deschis gura cand a fost chinuit.
Noi rataceam pierduti pe-acelasi drum,
Dar Domnul a facut sa cada tot asupra Lui,
Prin apasare l-au luat si judecat pe Isus,
Macar ca nu facuse nici o nelegiuire,
El era strapuns pentru pacat.
El fusese sters de pe pamantul celor vii,
Dar dupa ce-si va da ca jertfa viata Lui,
Va vedea o samanta de urmasi ce va trai,
Lucrarea Domnului, in mana lui va propasi.
El va vedea rodul muncii sufletului sau,
Ca i-a-mpacat pe oameni cu Insusi Dumnezeu,
De-aceea partea lui o va-mparti cu cei puternici
Pentru ca s-a dat pe Sine Insusi la moarte.
El era strapuns pentru pacat.