(Ioan 11.1-46)
În Betania traia odata – Lazar care-a fost rapus –
De o boala nemiloasa pentru-ca...LIPSIT ISUS.
A ajuns sa fie pus în mormânt întunecos,
Fiind mort de patru zile, fiindca nu era Cristos.
Caci acolo unde-I lipsa Domnul nostru într-un fel,
Nimeni nu mai vietuieste, unde Domnul nu-I cu el.
El e pâinea noastra vie ce din cer la noi coboara,
Ca acei ce vor mânca-o niciodata sa nu moara.
El e Cel ce S-a jertfit sa ne scoata din noroi,
Când pe cruce la Golgota Si-a dat viata pentru noi.
El e Cel care-a-nviat sa ne dea din El putere,
Iar pe calea grea, spinoasa, sa ne fie mângâiere.
Fiindca El mai e Acela care-a fost de la-nceput
Când pe-aripa vesniciei, ne-a gândit si conceput.
*
Iar acum Cel din vecie – Fiul Tatalui Preasfânt –
A venit plângând la Lazar sa-l atraga din pamânt.
El S-a dus sa demonstreze ca îl poate învia,
Fiindca îl iubea pe Lazar, sora lui si pe Maria.
Caci Acel ce S-a facut un trup sfânt plin de-adevar,
Poate lesne sa-i învie pe toti mortii ca si Lazar.
El îi poate scoate-afara din mormântul de pacate,
Sa le-mparta pâinea vietii care-i scapa de la moarte.
El e Cel care-a învins pâna-acolo boldul mortii,
Ca sa dea la multi acces sus pe portile Cetatii.
Si mai e în El o forta colosala si profunda,
Ca din fata Lui nici Moartea n-ar putea sa se ascunda.
"Dati voi piatra la o parte" – le-a cerut-o la iudei –
(caci acesta era lucrul ce puteau sa-l faca ei).
Iar apoi, spre ceea ce, nu puteau ei ca sa faca,
Se apleca Solul Vietii boldul Mortii sa-l desfaca.
Pentru ei, era usor sa dea piatra la o parte,
Dar pe Lazar nu puteau ca sa-l scota de la moarte.
Când un lucru nu putem ca sa-l facem în vreun fel,
Noi atunci respectuosi sa-L lasam sa-l faca EL.
Nu atunci când nu ni-i partea, noi sa facem treaba Lui,
Iar atunci când am putea s-o lasam a nimanui.
Noi prin El avem chemarea sa ne facem datoria,
Cum facuse-atâtia sfinti, cum slujise atunci Maria.
**
Catre mortul, în pacate, de nu-ti vine sa te-apleci,
Se coboara Cel ce-I viu de acum si-n veci de veci.
Catre cel ce-i rau cazut într-o cloaca de pacate,
Vine Alfa si Oega ca sa-l scape de la moarte.
Spre acel ce sta de veghe si nu vrea sa-si lase crucea,
Se apleaca Domnul vietii, nu cândva, ci chiar atuncea!
Daca esti cumva cazut în mocirla de pacate,
Ce te duce si te-mpinge la pierzare si la moarte,
Da piatra la o parte de pe grota vietii tale,
Sa Se-aplece Salvatorul cu-a-nvierii fortii Sale.
...El e singur ce te scoate din mormântul pacatos,
si sa-ti dea din pomul vietii sa te faca sanatos...
Omul care-a mers cu bine si n-a fost deloc rapus,
Va ajunge acolo-n slava fiindca n-a...LIPSIT ISUS.