Doamne, ce minunat ai putut fi
când Te-ai gândit să-Ţi faci o mică Împărăţie
din părinţi, bunici şi nişte copii.
I-ai adunat pe toţi în jurul unei vetre,
i-ai strâns pe toţi în jurul unei pâini.
E lucrul cel mai frumos
ce Ţi-a ieşit din mâini!
Şi pentru cine ştie să-nţeleagă
minunea aceasta pe care o numim
"casa noastră",
este frumoasă numai întreagă.
De ne-ar lipsi bunicii am fi fără glorie
ca un popor fără istorie.
Dacă tata ar pleca afară cu gloata
cât de trist ar fi băiatul,
ce nemângăiată ar rămâne fata!
Dacă mama ar pleca şi nu ar mai reveni
inima casei s-ar opri.
Frumos ne amintim de Moise când repeta
mereu lui Faraon:
"Noi şi tot ce este al nostru
vom merge să slujim Domnului!
Frumos ne amintim de Iosua care spunea:
"Eu şi toată casa mea".
E spre seară...
Dar dinspre cer se aud osanale;
De ce-o fi printre îngeri atâta sărbătoare?
Fiincă pe pământ un copil se roagă
pentru fratele lui mai mic,
pentru sora lui mai mare.
E spre miez de noapte...
De ce-o fi printre stele atâta bucurie
că nu poate să adoarmă nici una din ele?
Fiindcă pe pământ se aud nişte şoapte...
E o mamă ce se roagă cu lacrimi fierbinţi
să-i fie copiii cuminţi.
E în zori de zi...
Dar parcă luceferii acum se aprind
lumina garanţie să-şi trimeată
spre fruntea unui tată
ce-n rugă cere să-i fie casa ocrotită,
de cer luminată.
Doamne, mai mult decât apă şi pâine,
mă rog şi eu pentru casa mea
de azi şi de mâine.
Pentru ai mei care sunt,
pentru ai mei care vor veni
pentru că ştiu că nu departe, într-o zi,
Mă vei întreba:
"Unde-ţi este casa pe care ţi-am încredinţat-o?"
Iar eu vreau să-Ţi răspund:
"Doamne iat-o!"
Şi Tu să-i treci pe toţi la dreapta Ta.
Aşa, adesea mă surprind plângând de bucurie
că sunt în minunata Ta Împărăţie
şi-i casa mea acolo lângă Tine:
bunicii, cu-nţelepciunea lor despre cei bine,
tata, cel care-a fost cu trudă pe pământ
şi mama cu iubirea,
fraţi, surori, - toţi sunt.
Numai de-un singur gând m-aş tulbura:
că-mi va lipsi de-acolo cineva...
De aceea
în fiecare seară şi-n fiecare zi
îi string pe toţi şi-i fac mănunchi de bucurii.
Cu îngerii ii fac prieteni
si-i trec pe toţi din stea in stea
si-i trec prin cintecul iubirii...
Ascultă, Doamne, ruga mea
şi mută-n ceruri toată casa mea.
(inscrisa de Nicholas Dinu, la 28 decembrie 2006)