Doamne Tu eşti al meu Păstor,
Tu mă conduci la ape de izvor;
Odihna mi dai şi mă înviorezi,
Cu a Ta-ndurare zi de zi mă cercetezi.
Mă călăuzeşti pe –a Ta cărare,
Spre-o sfântă şi veşnică splendoare,
Ajutor îmi dai când îmi este greu,
Căci scut şi pavază e Numele Tău.
Prin valea morţii când mai pribegesc,
Când leii mă-nspăimântă când răgesc,
Eu nu mă tem de nici un rău,
Tu eşti cu mine, iar eu sunt al Tău.
Cu-al Tău toiag Tu mă conduci,
Cu a ta nuia gândurile negre le alungi
Şi mângâierea Ta o simt din plin,
Căci Tu îmi eşti Păstor divin.
Ai mei duşmani de stau gata să mă-nghită,
Când cel rău prin ei ameninţă şi ţipă,
Tu vii şi-n faţa lor o masă îmi întinzi,
Ai mei vrăjmaşi în ura lor îi prinzi.
Imi ungi capul cu-al Duhului untdelemn,
Al meu pahar e plin de dă peste el,
Cu fericire şi-n durare mă-nsoţeşti,
Şi sufletu-mi din toate-l izbăveşti.