Mă duc şi azi


Mă duc şi azi la izvorul Scripturii
De unde curg din belşug apele vii
Îmi răcoresc diagonala făpturii
Nesaţul, adâncul dorinţei de-a fi.

Mă duc şi azi la izvorul iubirii
Să beau însetat din preaplinul de har,
Să-mbrac dimineaţa puterea trăirii
Lăsând, înnoit, mulţumiri pe altar.

Mă duc şi azi la izvorul luminii
Unde raza vederii plenare se naşte;
Răsar în parfum de lacrimă crinii
Şi-n gând înfloreşte floarea de Paşte.

Mă duc şi azi la izvorul nădejdii
Găleata credinţei din nou mi-o încarc
Căci drumul e lung şi plin de primejdii
Şi cel rău pândeşte cu săgeată în arc!

Mă duc şi azi la izvorul vieţii
Cu apă cerească şi foc mă botez
Retras meditez şi frământ ca asceţii
Plămada de dor, năzuinţă şi crez.

Mă duc şi azi la izvorul divin
Ce-adapă toate Saharele lumii,
Poposesc la oaza cu pâine şi vin
Dezbrăcând frământările humii.

Mă duc şi azi şi iar mă voi duce
Şi mâine, şi-apoi în fiece zi.
Ce apă e-n el, curată şi dulce
Şuvoi nesecat de eterne tării!

Izvorul acesta e Domnul Isus!
El şi azi, cum ieri, spre mâine se varsă
Izvorând nu de jos, din adânc, ci de sus
Pe cel însetat resplendid îl lasă!


2/6/2007