TRUPUL DOMNULUI CRISTOS
E un organism imens cu podoabe sfinte-n salbe,
Imbrăcat în in curat şi în haine fine, albe,
Care creşte, se dezvoltă pentru-a fi mai maiestos,
Ca să-ntâmpine-n văzduh pe un Crai ceresc, frumos.
E de o grandoare- aparte care tinde-n veşnicie,
Când din el abundă pacea cu mireasmă sfântă, vie.
Fără pic de zbârcitură sau ceva de genul care,
Ar putea să nu servească ţelul vieţii viitoare.
Dar acest compus frumos care e inestimabil,
Are-n el un Suflu Viu care e din cer valabil.
Nu va trage sevă-n el din ţărâna cea de jos,
Iar apoi să prindă bine măreţia lui Cristos.
Pentru el ce-i provizoriu nu-l atrage niciodată,
Din moment ce are-n ceruri un Mântuiror şi-un Tată.
Urmăreşte curăţia cu destulă sârguinţă,
Să nu cadă-n degradare înrobit de neputiinţă.
Organism cum este-acesta cu celule vii şi sfinte,
Lasă-n jur o dâră-aleasă plin de dragoste fierbinte.
Nu se-ncurcă niciodată în a nu fi de folos,
Căci celule ca şi-acestea au în ele pe Cristos.
O armată de celule ce-s unite permanent,
Sunt ghidate dintre Stele de un bun Comandament!
Nu le lasă la-ntâmplare ca să cadă-n stricăciune,
Până vine Comandantul, ordonând să le adune.
Amin.