Pe geana serii cad îngemănate
Tremoluri plânse de-un arcuş de vânt
Pribegi miresme-alunecând mirate
Spre infinit, pe lotca unui gând.
Sunt simţuri senectute care curg
Pe râu-mi de ofrandă dezlegată
Rostogolindu-se cu soarele-n amurg
Nevrând să stea închise niciodată!
Sunt porumbei, sunt serafimi în zbor,
Ambasadorii sufletului meu
Cerşetorind la porţile de dor
O clipă de extaz cu Dumnezeu.
E-un psalm. E ruga mea de seară.
Mă las condus de-un licurici de nard
Despovărându-mă de urbica povară
La tronul sfânt. Apoi mă-ntorc să ard.