Tulburătoare, tainice candori
Încremenesc într-o vibrare mută
Şi nu ştiu care suliţă din zori
Pe coama dimineţii stă căzută.
Din arcul încordat al risipirii
Lumina pleacă iute la taifas
Călcând peste împotrivirea firii
Şi-a nopţii care-nvinsă a rămas...
În dom etern aceasta-i legea scrisă
Şi forţe negre n-o vor birui!
E-o matematică străveche şi precisă
Cu ecuaţii ce vor dăinui.
Şi tot aşa va birui acela
Ce peste trupul său sărac de tină
Îmbracă roba mântuirii de la
Împărţitorul hainei de lumină.
Când vine dimineaţa mă trezesc
Cu inima zăvoi în sărbătoare.
Mă plec smerit şi-n pace împletesc
Un psalm de mulţumire şi cântare.