Dupa scurgerea de vremuri consemnata-n vesnicie,
Dupa ce-au trecut pe Terra cate trebuiau sa vie
Cel ce-Si este singur voie si porunca si-mplinire,
Cel ce numai se gandeste si produce-nfaptuire,
Si-a propus sa Se-nveleasca intr-un cort de muritor
Ca sa poata sa Se-mparta neamului celor ce mor.
Si ca Cel ce-a dat fiinta numai prin cuvant la toate
Te-ai gandit sa Se coboare in niscaiva mari palate
Scaldat in aureole rubinii si nestemate!
Te-asteptai ca toata spuma de vita imparateasca
Sa vina sa I se-nchine si asa sa Il primeasca...
Dar mai mult ca orisicare, te-asteptai ca Israel,
Spuma cea religioasa care-L astepta pe El,
Sa se-mbrace-n sarbatoare si-n chiot rasunator
Sa salute pe Mesia, printul lor izbavitor.
Dar ce trist! Din toate-aecastea, care-oricum ar fi-nsemnat
Numai o nimica toata din cate-ar fi meritat
N-avu parte de nici una, nici macar de-o locuinta.
Ci a trebuit sa vina intr-un grajd, in umilinta,
Ca suita de onoare, Dmnezeu a trebuit
Tot din ceruri sa trimita, ca pe Terra n-a gasit.
(Imparatii si paganii chefuiau la ora-aceea,
Preotii si carturarii isi dormeau somnu-n Iudea).
Nu e trist sa vezi aceasta? Nu-i de-a dreptul rusinos?
Facatoru-a tot ce este, Domnul Sfant Isus Hristos,
Sa Il vezi primit in lume mai jos ca cel mai de jos?
Iata ce-au facut iudeii. Si pentru ca L-au respins
Domnu-atuncea inspre neamuri mantuirea Si-a extins.
Si intr-adevar, paganii L-au primit ca drept Mesia,
Primindu-I cu bucurie mantuirea si solia.
Ei nici vorba sa-L primeasca intr-un grajd cu oi si boi,
Ci I-au construit castele cu persane calde, moi.
Iar daca in noaptea-n care intr-un trup S-a invelit
Nimeni n-a strigat urale si n-a fost sarbatorit,
Azi se face zarva mare si pompe bisericesti
De-ai impresa ca-aievea in acel timp te gasesti.
Cand vazu Hristos atuncea cat de bine e primit
Bucuros ca un loc pe Terra pan’ la urma Si-a gasit,
Se-ndrepta spre o cladire pe care scria frumos,
Cu-alfabet sculptat in piatra: Biserica lui Hristos.
Era-n marmura aleasa si parea asa mareata...
Nu stiai: castel sa fie? Sau este vreo fortareata?
Se-ndrepta totusi spre usa, cam cu teama si sfiala,
Caci Il apasa pe suflet ca piatra o banuiala.
Ciocani usor la usa. Si de cum I s-a deschis,
Ii paru pentru o clipa ca Se afla-n Paradis.
Candelabre de cristaluri, sub cupole aurite,
Banci cu catifea plusata, cu sculpturi impodobite,
Asezate pe covoare, care juri ca le-a purtat
Solomon cel din vechime, regele cel mai bogat.
Apoi muzica grozava si-amplificatoare mari,
De valori ametitoare, zeci de mii si mii dolari...
Nuante scumpe de parfumuri razbatand pana afara
Te faceau sa crezi ca-acolo e eterna primavara!
Iata-un domn venind spre usa, radiind tot de lumina
(Caci asa trebui sa-ntampini pe bogati cu punga plina).
Ce haine stralucitoare! Ce degete inelate,
Numai cu rubine scumpe, aur de multe carate!
Sta Hristos pe loc o clipa, reflectand la Betleem,
La grajdul cel ca o grota... la stanoagele de lemn...
La mirosul si la aburi care-n sus se ridicau
De la animale care behaiau si rumegau...
Insa dintru cugetare domnu-acel cu haine moi
Il trezi cu intrebarea: "Ce mai vreti aici si voi?"
Se intoarse atuncea Domnul si-aratand spre mica ceata
Zise: "Asta e femeia cea stricata altadata;
Asta orb sedea odata pe la margini de sosele;
Astalalt, bandit de faima, varsa sange prin valcele...
"O, destul – ii zise-acela, cu-o vadita scarba-n glas-
Ce-avem noi ma rog a face cu-acesti oameni de pripas?
Astia, dupa cum se vede, nu au bani de zeciuiala
Iar biserica se tine, de, colea, cu cheltuiala.
La noi vin oameni de seama; membrii nostri-s oameni culti,
Cum sa stea pe-aceeasi banca cu acesti mujici desculti?"
S zicand acestea omul le-a trantit cu usa-n nas.
Iar Hristos cu mica ceata, tristi afara au ramas.
A plecat Isus la tara. Si iata, la o rascruce
O casuta tare simpla, ce purta un semn de cruce.
Dar in loc de bucurie este intristat mai tare,
Caci in loc de "buna ziua" este luat la cercetare:
"Noi oficiem botezul in numele Fiului
Secta noastra nu admite si numele Tatalui.
Noi frangem azimi la cina si bem must in loc de vin.
Noi zicem si aleluia, nu mereu amin, amin!
Femeile nu au voie sa-si lege basmaua-n spate,
Iar barbatii nu au voie cu frizura intr-o parte..."
"Bine, bine – Zise Domnul – stai te rog putin si-Mi spune:
Lucruri din acestea moarte la ce va sunt voua bune?"
"Pai sa vezi, noi, oameni simpli, neavand parte de scoala,
Ne-ascundem dupa Scriptura setea noastra dupa fala.
Si-apoi de, e mult mai simplu sa-ti reduci invatatura
La cateva bazaconii si sa zici: Asta-i Scriptura.
Ne-mplinim astfel dorinta pacatoasa de-a fi mari,
Si desi cu patru clase trecem si noi carturari."
Cu acestea fiind zise si vazand ca mica ceata
Nu parea deloc dispusa cat de cat sa-l maguleasca,
S-a dus rosu de furie sa-si educe oarba turma
Sa fereasca de "hristosii mincinosi" (?!?) in vremi din urma.
Si-a ramas Hristos afara, reflectand cu-n gust amar:
"Ieslea era ea murdara, dar... era un loc macar".
Tu, acel ce-asculti acuma si ii judeci pe evrei,
C-au primit in grajd pe Isus, la un loc cu boi si miei,
Cand stii ca si din biserici este astazi izgonit,
L-ai luat macar tu in tine, sa-I dai loc de gazduit?
Iata o-ntrebare mare, de-al carei raspuns atarna
Fericirea si de-acuma si a vietii cea din urma.