Cu (Dupa o idee din sud, amplificata)
De pleci tu-ntai iar eu raman,
Sa-mi port insingurarea.
Am sa m-afund in amintiri
In cupa lor cu dulci trairi
Ce ne-a unit cararea.
Si primavara-mi vei zambi
Cu ochi de viorele.
In galbeni, rosii trandafiri,
Prin liliac si prin zefiri,
De dincolo de stele.
Toamna tarziu, cand pomi-s goi
Si ploile marunte.
Voi tresari infiorant,
Simtand cu-al frunzelor oftat
Sarutul tau pe frunte.
De pleci tu-ntai iar eu raman,
Sa lupt precum se cere.
Cand bratul meu va osteni,
Doar amintrea ta-mi va fi
Alin si mangaiere.
De pleci tu-ntai iar eu raman,
Sa-mi ispravesc lucrarea.
Prin Vale singur cind voi fi,
Din miile de cai voi sti
Sa-ti recunosc cararea.
De pleci tu-ntai iar eu raman.
Sa umbli-ncet pe drumul lung.
Curand si eu te voi urma,
Am si pornit pe calea ta,
Si-as vrea sa te ajung.
Cu Domnul vom intineri
In noua noastra lume....
Iar intr-o zi in urma ta,
Vei auzi cum voi striga,
Chemandu-te pe nume.