Învolburată clocoteşte marea
Şi bezna nopţii te-a cuprins în larg,
Eşti rătăcitul ce scrutează zarea
Urcând,plin de speranţă,pe catarg.
În faţa ta apare,parcă vie,
Lumina limpede a unui far,
Lumină care cheamă şi îmbie
Şi te aşteaptă,parcă,la hotar.
Însă acel ce seamănă-ndoială,
Cu trucuri vechi,te-mpiedică să vezi:
"Nu-i nici un far în noaptea ca de smoală,
E doar iluzie. Cum poţi să crezi?"
"Viaţa ta e lupta de pe mare"-
Îţi va mai spune el cu glas şoptit-
"Nu-i nici un ţărm,nu e nici o chemare,
Decât chemarea-n lut de la sfârşit."
Nu-l asculta şi nu-i da importanţă,
Faru-i Cristos,nu-i vis,este real,
Alungă ucigaşul de speranţă
Şi-ndreaptă,hotărât,barca spre mal.
Lumina Farului e tot mai vie,
Mai ia cu tine şi alţi rătăciţi;
Privind spre Far,mergând spre veşnicie,
Intraţi în portul celor mântuiţi.
Amin
Vulcan,Feb.2007