"Veniţi la Mine,toţi cei trudiţi şi împovăraţi,şi Eu vă voi da odihnă."(Matei 11:28)
Doar cel ce-a suferit cumplit de sete
Incendiat de-un soare arzător,
Sedus de al mirajelor balete,
Ştie să preţuiască un izvor.
Nu ştie cum să dea valoare pâinii
Decât acel de foame chinuit,
Ce-n glasul stins şi-n tremuratul mâinii
Îşi spune abandonul,biruit.
Cei epuizaţi total,cei storşi de vlagă,
Cu trupu-ntreg de trudă istovit,
Sunt cei ce ar putea să înţeleagă
De ce odihna este de dorit.
Acestea toate nu îţi sunt străine,
Dar când în disperare te scufunzi
Se-aude-un glas,chemând:"Veniţi la Mine!"
Cum ai putea,atunci,să nu-i răspunzi?
Flămânzi şi însetaţi,lipsiţi de tihnă,
Extenuaţi de chin îngrozitor,
Veniţi la Cel care ne dă odihnă,
La Cel ce e şi Pâine şi Izvor.
Îţi mulţumim,Isuse,de chemare
Şi că ne-ai învăţat să-Ţi dăm răspuns,
Îşi mulţumim că-n orice-mprejurare
Ne eşti în toate totul şi-ndeajuns.
Amin
Vulcan,28feb.2007