BIETUL SUFLET...
Bietul suflet tânjeşte după hrană
O, dă-i în fiecare zi cereasca mană!
Nu-l ţine flămând, nu-i da idei
Ce vin de la păgâni, de la atei.
Nu-ncerca să-i dai acele postulate
Ce pot păta trăirile-ţi imaculate
El vrea acele stări de Paradis
Şi nu himere ce îl vor duce în abis.
Dă-i hrană bună, dă-i hrană consistentă
Nu-l amăgi doar c-o părere inocentă
Părerea nu e hrană, e doar părere
Va provoca la urmă revoltă şi durere.
Nu stinge-n el dorinţa arzătoare
De-a fi satisfăcut şi-n ziua următoare
Mâine e Luni, începe săptămâna
În fiecare zi el va dori Lumina.
Sufletu-ţi sărman ţinut-e-n întuneric
Când i se dă din cupa stăpânului nemernic
E ca-ntr-o închisoare păzită de slujbaşi
Ce-au devenit demult ai lui enoriaşi.
Bietul suflet tânjeşte după starea
Ce-i va produce tihna şi-alinarea
Nu vrea tumultul acestui veac pervers
Ci vrea cântare, predică şi vers.
Din tonele de ştiri ce astăzi te inundă
Majoritatea au menirea să te-mpungă
Filtrează-le prin filtrul Cărţii Sfinte
S-ajungă-n suflet doar divine-nvăţăminte.
Mereu să-ţi aminteşti de vestea bună
Că la finalul luptei vei dobândi cunună
Amintirea va înviora o inimă zdrobită
Precum te-nviorează a ta mamă iubită.
La tot ce-ţi poate furniza televizorul
Fii selectiv; îţi afectează viitorul
Alege doar material ce dă edificare
Altfel sufletul se uscă şi-apoi moare.
Atâtea teorii ce astăzi se lansează
Pătrund şi-n casa ta, te bombardează
Doar ştii că Lucifer e bun strateg
Îţi vrea fiinţa ta şi sufletul întreg...
O, nu-l lăsa să-ţi invadeze traiul,
Să s-alipească de tine precum scaiul
Rămâi la Harul care te-a schimbat
Doar El Îţi dă rod bun, înmiresmat...
Rămâi cu dorul tău, cu-a ta credinţă
Păşind mereu din biruintă-n biruinţă
De la sfânta datorie nicicând nu evada
Căci vine Salvatorul în ceruri să te ia.
gc/7 martie, 2007