Eu ştiu că pot păşi pe ape,
când ochii mei privesc spre Tine..
Nu am puterea să înfrunt furtuna,
nici să mă-mpotrivesc când valul vine...
Dar nu mă uit la slaba mea făptură,
la pumnul de ţărână care sunt,
Şi nici la hăul care se despică
sub pasul tremurat, împins de vânt.
Eu ştiu că pot păşi pe ape
cînd ochii mei privesc spre Tine!
Tu-mi eşti puterea şi tăria
când din adânc, furtuna vine!
De braţul Tău mă las purtată.
Sprijin îmi eşti şi adăpost.
Tu-mi dai din cupa Ta să beau, Stăpâne...
ca să găsesc al valurilor rost.
Mă porţi spre pajişti verzi şi ape limpezi
şi-n valea umbrei morţii, mă-nsoţeşti!
De vin duşmanii mei să mă-ncolţească,
în faţa lor mi-aşterni...ca să-i striveşti!
Şi Doamne, câtă binecuvântare...
ca să Te am alături, pas cu pas!
Urechea mea-nsetată-i după Tine,
ca să-Ţi audă susurul din glas!
Când Tu eşti Cel ce viaţa îmi conduce,
eu nu mă tem de nici un fel de val!
Căci ştiu puterea Ta care mă poartă
întotdeauna pe-nsoritul mal.
Nu plâng, nici nu mă rătăcesc pe cale...
în faţa mea Tu netezeşti cărări!
Şi ochii mei privesc adânc în Tine...
Fântâna mea de binecuvântări!
Spre Tine Doamne, îmi ridic privirea,
să-mi dai puterea să mă-nalţ spre stele.
Căci Tu mă iei de mână şi-mpreună,
noi vom străbate-oceanul vieţii mele!!!