Vi s-au deschis privelişti boreale
Când aţi privit durerea Lui pe lemn
Şi spinii, crucea, cuiele reale,
Când biciul, flagelându-L în rafale
Scuipa spre cer blestem după blestem!
Pe Cel ce-a coborât s-aducă Harul
Iertarea, dezlegarea de păcat,
Zdrobitul vas şi totodat’ Olarul
A Vieţii sursă, Pâinea, Arvunarul
Voi L-aţi primit ca Domn şi Împărat.
Ce altă revelaţie mai mare
Ce alte curcubee de lumini
Ori ce ireversibile izvoare
Vărsându-se cuminţi, vor fi în stare
Să vă aşeze slava pe retini?
Voi L-aţi văzut pe Cel ce veşnic este,
Pe Cel ce glăsuieşte "Pace vouă"
Chiar dacă glitzul, zarva lumii-aceste
Vă-obscurizează bolţile celeste
Şi vă blochează fagurii de rouă.
Aţi stat în nopţi răpite de ispită
Şi-n ierni cu trandafiri înzăpeziţi
Silabisind prin pleoapa istovită
Epistola de dragoste, stropită
Cu ale voastre lacrime fierbinţi.
Şi ce-aţi văzut vă e de-ajuns! Acuma
Rămâneţi calzi în rugă şi iubire
Şi-n aşteptare înnoiţi-vă într-una!
Puneţi pe irişi voalul şi cununa
Şi pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Mire.
11 Martie 2007